Spiritismul este o doctrina filosofica crestina aparuta prima data in Franta, prin mijlocul secolul XIX. Atunci Denizard Rivail a inceput sa cerceteze un fenomen straniu, numit „mesele care se rotesc” sau „mesele care vorbesc”, era vorba de unele mese si obiecte care pareau insufletite, parea ca au luat viata. Dupa 2 ani de cautare a unei explicatii logice pentru acele fenomene, Kardec a pus altfel problema, considerand ca acele fenomene chiar sunt de natura paranormala. El a fost cel ce a pus bazele spritismului in prima versiune a Cartea Spiritelor, publicata in 1857.
In mare, spiritismul se refera la a lua legatura cu lumea celor morti, de a-i contacta si de a afla informatii noi de la ei, pe care noi nu suntem apti sa le obtinem. Oamenii au avut intotdeauna aceasta dorinta, de a depasi barierele mortii, de a incalca regulile naturii si de a gasi o cale de scapare, trecat de aceasta “prapastie” care se separa lumea viilor de cea a mortilor.
Desigur, spiritismul nu este privit cu ochi buni. Majoritatea oamenilor spun ca nu exista, ca totul este sarlatanie, un simplu truc, dar sunt si altii pasionati de aceste fenomene neexplicabile, unii chiar dedicandu-si viata in cercetarea acestora. Acum, trecand peste toate criticile oamenilor sceptici, a celora care spun ca spiritismul este o nebunie curate, sau ca este un pact cu Satana, cu lumea demonilor, sa vedem lucrurile din punct de vedere energetic. Oamenii traiesc inconjurati de energie, aceasta fiind emanate de ei. In momentul in care acel om moare, energia nu mai este emanata, dar totusi, ramane aura acelei persoane, energia care a avut-o cat timp era in viata. Spiritismul ia legatura cu acea energie, care pluteste in abis la nesfarsit, nu cu “spiritul” persoanei. Prin anutime ritualuri putem sa vedem acea energie, chiar redandu-i forma persoanei care a emanate acea energie. Nu are nimic de-aface cu Satana sau cu Dumnezeu, nu este o tradare a credintei in D-zeu, este o simpla legatura cu lumea energetica – spirituala. (Desigur, asa sunt lucrurile privite din perspective mea, o persoana care nu crede in D-zeu sau Satana, ci doar in energie, energie care ne inconjoara. Probabil ca un credincios mi-ar sugera sa mai merg la spovedit acum, dar eu am propriile credinte.)
Revenind la subiect, in momentul in care incerci sa iei legatura cu acea energie, chiar daca invoci o anumita persoana, putine sunt sansele ca ea sa raspunda. Cand incepi un ritual e ca si cum ai deschide o poata spre lumea spirituala, o poarta prin care poate trece o songura entitate, cel mai probabil, cea care se afla mai aproape. Cam asta ar fi motivul pentru care ai nevoie de un obiect al persoanei decedata, sau chiar sa o invoci langa mormantul ei: toate obiectele pe care la poseda o persoana incep sa aiba energia acesteia, mai ales bijuteriile. Im momentul in care ai o urma de energie de la acea persoana, sansele ca ea sa raspunda cresc.
Singura problema in a face ritualul propriu zis – sedinta de spiritism – e ca aceasta consuma din propria ta energie. Pentru a “deschide” acea porta e nevoie de un sacrificiu energetic, iar daca incerci singur, exista sansa sa nu ai destula energie, iar in lipsa acesteia apare posibilitatea de imbolnavire. Nu este recomandat sa incepi o sedinta de unul singur, din multe motive.
Pe langa ristu de consum energetic, mai este inca un dezavantaj. Energiile pot si pozitive sau negative. Daca entitatea invocata este “malefica” –adica are incarcatura energetica negativa– exista posibilitatea ca acea entitate sa te manipuleze, sa se joace cu tine, chiar sa te posede. De aceea exista ritualuri de intarire a aurei, de sigilare a spiritelor, etc.
Inquisitores 