Cavalerii Templieri sunt un subiect a cărui cercetare se dovedeşte ( de cele mai multe ori) o intreprindere descurajantă. Enorma cantitate de materiale scrise pe această temă e intimidantă şi la inceput nici măcar nu poţi fi sigur care este demn de incredere. La fel ca mulţi alţii şi eu am pornit pe acest drum, in căutarea adevărului.
Imi erau destul de familiari dintr-un anumit punct de vedere- in calitate de călugări-războinici fanatici şi sălbatici, de cavaleri misterioşi, inveşmântaţi in mantii albe cu cruce roşie, care au jucat un rol decisiv in epoca Cruciadelor. Intr-un sens, ei sunt arhetipul cruciaţilor-inspăimântătorii oşteni din Ţara Sfântă, care, in numele lui Hristos, au luptat eroic şi au pierit cu miile. Insă mulţi autori, chiar şi in zilele noastre, ii consideră o instituţie misterioasă, un ordin preocupat de intrigi complicate, conspiraţii şi proiecte obscure. Un fapt rămâne uluitor şi inexplicabil. După o existenţă de două secole, aceşti imaculaţi apărători ai lui Hristos au fost acuzaţi de negarea şi repudierea acestuia.
In romanu său Ivanhoe, Scott ii descrie pe templieri ca pe nişte tirani semeţi şi aroganţi. Alţi scriitori din sec. XIX ii infăţişează drept satanişti abjecţi, inchinători ai diavolului. Istoricii mai apropiaţi de vremea noastră tind să-i considere victime nefericite, pioni de sacrificiu in manevre politice de cel mai inalt nivel al bisericii şi ale statelor. Dar mai există şi autori, mai ales cei de formaţie francmasonică, care ii privesc drept adepţi ai misterelor şi iniţiaţi in acestea, drept păstrători ai unei inţelepciuni secrete, ce transcede insuşi creştinismul.
Indiferent de simpatiile şi de orientarea acestor scriitori nu neagă zelul eroic sau influenţa lor asupra istoriei. Şi, in mod unanim, ordinul lor este considerat cea mai fascinantă şi cea mai enigmatică instituţie din cultura occidentală. Templierii nu lipsesc din nici o relatare despre cruciade ( sau cel puţin din relatările despre Europa secolelor XII şi XIII) In epoca lor de glorie, poate doar cu excepţia papalităţii, au fost consideraţi cea mai puternică şi cea mai influentă organizaţie din intreaga creştinătate.
Rămâne totuşi o intrebare obsedantă. CINE şi CE erau cavalerii templieri? Erau exact ceea ce păreau a fi, sau erau cu totul altceva? Erau simpli soldaţi asupra cărora a fost ulterior grefată o mistificatoare aură de legendă? Şi, dacă aşa s-a intâmplat, care a fost motivul? Au avut, totuşi, şi o legătură cu un mister adevărat? Alura de mit pe care povestea lor a căpătat-o de-a lungul timpului ar fi putut avea o bază reală?
La inceput am luat in cosideraţie doar relatările convenţionale despre templieri- cele oferite de istoricii respectaţi şi demni de incredere. Dar intrebările ridicate de fiecare punct al acestor relatări erau mai numeroase decât cele cărora le dădeau răspuns. La o cercetare atentă, argumentaţiile nu numai că se prăbuşeau, dar chiar sugerau o incercare de „acoperire”. Nu am reuşit să alung bănuiala că ceva fusese ascuns in mod deliberat, fiind ticluită o poveste ” acoperitoare” pe care, ulterior, istoricii au repetat-o iar şi iar.
Inquisitores 